Secatuita de puteri,
Alerg in negrul din ocean,
Durerea e mult prea profunda,
Ca sa lovesc din nou in ea.
E noapte, frig…numai venin
Si totusi simt ca ma asteapta,
O mare rosie, amara.
Ma vrea, ma ineaca in bratele ei.
Strig sa aud ecouri,
Arunc doar cu obstacole pierdute.
Nu vreau sa tac!
Deci tip sa scap in gloata.
O turma mare ma ineaca,
Sunt nimeni pentru ei!
Doar un taciune in bezna seaca,
Doar mare de namol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aviz amatorilor! Nu scriu poezii si nici nu incerc sa va dau motive sa le cititi...asa ca nu va obositi sa imi cereti explicatii....gen...de ce nu are rima...sau alte tampenii....scriu ca asa am chef...scriu pentru piticii de pe creier nu pentru voi....deci NU CITITI ACEST BLOG!