Prinsa in trecut, se impiedica de viitor....-1-

Prinsa in trecut, se impiedica de viitor. Dar unde e prezentul?

Am omis aceasta parte, nu din greseala, ci din simplul motiv, ca nu exista.
A fost , este usor sa zici, sa poti sa regreti sau sa retraiesti acele momente, clipe infinite in mintea ta.
Partea buna a lucrurilor este ca au existat la un moment dat, partea rea este ca traiesc cu gandul ca ele au un happy end, pacat ca acest fericit sfarsit se realizeaza doar in mintea mea.
Poate ma intrebi de ce ma agat cu disperare de trecut, in loc sa profit din plin de prezent, “carpe diem” nu?
Iti pot oferi cel mai simplu raspuns – el nu exista.
Da, traiesc si realizez activitatile obisnuite, asa ca practic prezentul exista, pacat ca nu ma bucur de el, nu ca nu as vrea, dar nici nu incerc sa ma plang, nici macar tie, desi as putea, pentru ca acesta este scopul pentru care te-am creat. Dar sa revin…
Realizez ca trebuie sa imi construiesc un viitor, nu pot fi o viata copilul de 2 ani, care se joaca si priveste orice moment ca ceva inedit, ca o inovatie spectaculoasa facuta, sau mai exact creata de parinti pentru a vedea cum stralucesc ochii de fericire a propriului copil.
Asa ca ma plec in fata banalitatii si normalitatii, invat si incerc sa imi imbogatesc cunostiintele, pentru ca acesta ar fi scopul, sau nu?
Acestea sunt lucruri pe care trebuie sa le faci in mod normal in secolul acesta, nu zic “vremuri” pentru ca mi se pare ciudat, nu ma intreba “de ce?”.
Cand ma refer la lucrurile pe care trebuie sa le faci, pentru ca asta o cere sistemul, vorbesc de faptul ca este normal sa termini o scoala, iar cum evolutia omenirii o cere ( nu imi vine sa cred ca am zis asta, cat de ciudat suna, dar probabil ca tu nici nu te-ai prins unde intra partea ciudata), nu te poti rezuma la liceu, asa ca treci si prin facultate. In unele cazuri peste doua sau trei , depinde cat te tine “intelectul” sau cat tine “sponsorizarea”. Si dupa ce treci de hopul acesta te apuci sa dai din coate in stanga si in dreapta pana reusesti sa te asiguri ca ai un job care sa iti asigure case, masini, vacante cu familia in afara tarii. Apoi poti sta linistit la o bere cu amicii sau la o cafea, termen camuflat pentru “barfa” ca doamnele. Sfarsit garantat pentru 15% din populatie.
Pentru restul e doar o lupta de supravietuire, intr-un loc de munca pe care il urasti, cu o sotie isterica, sau cu un sot care isi ineaca grijile in alcool si sa nu uitam de cei 4 copii aparuti accidental.
Intre aceste doua situatii mai exista varianta de mijloc, unde ai un trai decent si doi copii, rezultatul dragostei eterne, pentru ca aceasta dragoste persista si la 60 de ani. Nu visa inca, pentru ca situatia este valabila pentru 5 %din populatie si este in scadere.

Acum poate te intrebi, de ce am zis toate aceste lucruri pe care le stii si tu.
Nu stiu, cred ca simteam nevoia de a accentua realitatea pentru a vedea unde ma voi situa eu in viitor.
Momentan incerc sa ma tin de un plan respectat de atatea generatii, insa nu pot sa ma laud ca e dus la indeplinire din toate punctele de vedere.
Scoala da, partea aceasta o sa fie finalizata in cativa ani. Cred ca am inceput cu capitolul acesta pentru ca e singurul cu care ma pot mandri, asa ca lasa-ma macar aici sa nu fiu modesta.
In rest, la partea financiara cred ca mai am de lucrat anii buni de acum incolo pana sa pot zice ca ma descurc singura, sau cum se spune” sa fiu pe picioarele mele”.
Vorba oricarui om care incearca sa isi ridice moralul singur, “e timp”(zambesc numai cand pronunt acest cuvant).

Am trecut cu vederea ultimul lucru care poate defini “fericirea suprema”.
De ce am ales cuvantul “suprema”? pentru ca poti constientiza si tu ca e cam greu de atins, uneori intangibila as putea spune, sau "fericirea e o utopie", suna mai bine.
Pentru ca pana la urma la ce se rezuma aceste cuvinte, ce definesc?
Eu nu am gasit un raspuns prea bun, poate ca o sa imi oferi tu o varianta mai buna cand o sa te plictisesti de citit si o sa ai curajul sa imi strigi in fata sa tac si sa incetez sa mai scriu.