Prinsa in trecut, se impiedica de viitor....-2-

Poate intr-o alta viata imi voi aminti care au fost cele mai importante momente pe langa care am trecut fara sa realizez ca traiam secunde in care zambeam cu adevarat.
Dramatism sau poate doar sentimentalism dus la extreme.
Stii, ma intreb uneori de ce imi place sa fiu singura, nu pot sa zic ca e placut, insa daca nu m-ar satisface aceasta ipostaza atunci probabil as incerca cu disperare sa stau mai mult in preajma oamenilor.
Am folosit un cuvant prea dur, ai incerca sa imi zici, nu? “Disperare” , deja e prea mult spus, sa nu dramatizam, nu acum, o sa am timp suficient in alte cazuri.
Acum sunt “satula “ de falsitate, dar mai bine sa folosim un eufemism, ca deja ajungem la un capitol cam “macabru” ( un alt cuvant care nu isi gaseste locul aici. Ma intreb de ce le folosesc totusi? Poate o sa imi raspunzi tu cand o sa iti dau ocazia sa iti sustii punctul de vedere. Pana atunci “taci si asculta-ma”, prea dur suna, asa ca o lasam mai moale, “tine-ma in brate si asculta-ma pana adormim”, acum parca mai merge, nice, nu?

“Te-am parasit” 5 minute pentru o conversatie. Faza e ca nu conteaza ce am vorbit, conteaza doar concluzia finala, bazata pe viata sociala a persoanei cu care am vorbit. In comparatie cu viata ei, as putea afirma ca viata mea sociala e cam inexistenta. Dar accentuez faptul ca nu ma plang. Nu zic ca nu as vrea sa spun si eu “trebuie sa fac o selectie legat de cine o sa fie persoana cu care voi iesi in weekend”. Dar tinand cont ca nu mi-am dat silinta prea tare sa am parte de asemenea momente, nu ar trebui sa spun, nici macar nu as indrazni sa afirm cu glas tare ca imi pare rau.
In plus, cine a spus ca “ nu ii poti simti lipsa unui lucru pe care nu l-ai avut niciodata”, a avut dreptate.
La un moment dat au existat zile in care ma invarteam in grupuri de “prieteni”, petreceam, as putea spune ca in acele momente am avut o viata sociala foarte activa, si nu numai( te las pe tine sa procesezi si sa iti imaginezi ce am mai avut), dar au trecut.
Posibil sa am si eu partea mea de vina ( daca asta se poate numi vina), pentru ca am ales sa ma racesc, sa aman nenumarate iesiri.
Consecinta acestor actiuni este ca viitorul nu se arata prea spectaculos, dar crezi ca mai conteaza?
Asta am ales pentru ca nu imi place sa fiu folosita( de parca ar fi cineva care sa zica ca ii place), dar de la un timp incepi sa pui accent pe unele situatii si nu mai poti vedea totul ca simple glume, actiuni copilaresti, sau fapte privite ca o consecinta a consumului excesiv de alcool.
Rezultatul il am in fata ochilor(atunci cand ma privesc in oglinda, vorba vine), dar cred ca esti si tu constient de el, nu ar mai fi nevoie sa il expun inca o data, trecem peste.
Am crescut, cand?
Daca ma crezi si eu incerc sa imi dau seama cand s-a intamplat si ce a declansat acest proces. Probabil mersul firesc al lucrurilor, sau o gluma proasta a “destinului”.
“Destin”, amuzant cuvant si pana la urma este folosit asa des deoarece inca merge folosit ca o scuza buna si veridica pentru actiunile noastre care au un rezultat dezastruos. Deoarece totul depinde de noi, nimic nu este rezultatul “destinului”.

Stii merge sa ma opresc aici momentan, pentru ca deja am deviat mult de la subiect, oricare ar fi fost el. In acest moment am uitat cu ce am inceput sa vorbim, metaforic vorbind, caci aici doar eu vorbesc, dar nu conteaza asta acum.
Cum spuneam, eu sunt aici iar subiectul initial undeva pe la Polul Nord (hiberneaza putin, macar el daca tu nu ai sanse de evadare de aici, nu? ).
Paralelism garantat sau o salata de cuvinte intr-o mare de subiecte imbracate in eufemisme. De ce? (intrebare evidenta pusa de tine), pentru ca incerc sa ma cenzurez intr-o oarecare masura, stai linistit, nu ma tine prea mult.
Dar ce zic eu aici, tu nici macar nu esti genul care sa se agite ( nu te cunosc! imi reprosezi, insa doar in mintea ta caci in fata inca nu imi spui nimic). Si cand vorbesc de stare de agitatie , ma refer la faptul ca tu nu te agiti inutil( si tocmai ti-am gadilat putin egoul , sa o tin tot asa, nu?
Ai vrea tu, pacat ca sunt doar scapari, deci savureaza-le din plin cand se ivesc), si este normal, tu esti genul care sta si asteapta, probabil astepti ce astept si eu acum de la tine, asa ca ramanem inghetati pentru un timp intr-o transa temporara de asteptare( uff, acum chiar ma joc cu tine, si tu la fel, deci garantat nu o sa vedem vreun steag alb prea curand, nu? ).